De ce?!

Am fost intrebata cu vreo 2 zile in urma de ce mi-am facut blogul.Am raspuns ca l-am facut in scopul de a plictisi lumea,bineinteles a fost un raspuns dat la misto.Apoi am fost intrebata din nou,daca mi-am indeplinit scopul,de ce il mai tin,de ce continui sa scriu pe el,de ce nu am blocat la postul la care am zis ca mi-am indeplinit scopul. Nu am stiut ce sa spun si nici nu am zis nimic am scris "..." si am schimbat subiectul. Ciudat cum omul isi creeaza un "loc special" si nu stie sa spuna la ce e bun cand este intrebat de el. Asta imi place mie sa numesc "prostie omeneasca". Dar timp de 2 zile am tot incercat sa gasesc un raspuns la intreabrea aia si intr-un final l-am gasit. Am facut blogul asta pentru aveam de gand sa "ma joc" putin,sa plictisesc lumea,sa ma plictisesc pe mine insumi. Apoi cum am scris mai sus am hotarat ca "mi-am indeplinit scopul".Mi s-a spus sa nu mai scriu "scrisori din mijlocul marii de lene" pentru ca au dormit cu capul pe tastatura. Dar nu am renuntat la scris.Am continuat sa scriu tot felul de abereli. De ce? Pentru ca intr-un final pot sa spun ca am creat blogul asta ca sa am un loc in care sa ma pot prosti cum,cat si cand vreau,fara ca cineva sa ma poata opri,sau chiar cunoaste(nu multa lume stie a cui este blogul asta). Poate ca am avut postari ciudate si stupide,dar unele chiar s-au intamplat,si chiar nu mi-e rusine sa recunosc,pentru ca,deh, ce copil nu isi sparge buza,sau hraneste o mata gasita pe strada,sau mai stiu eu ce... Poate altii nu scriu chestia asta pe un blog,poate o scriu intr-un jurnal,sau poate chiar deloc. Si daca eu am ales sa le scriu pe blog ce are?! Blogul asta imi permite sa ma prostesc in fel si chip;as putea sa scriu intr-un post in care sa ma descriu pe mine insumi si sa spun ca arat ca si Madonna la 50 de ani,desi am numa' 14,si ca ma cheama Ada Milea,si ca am 4k de seturi de tobe,2k de bass-uri,5k de chitari,7k de trompete si o casa de ciocolata care nu se topeste la soare si imi tine de foame fara sa dispara nimic din ea,si ca manc in fiecare zi 20 kg de pietre,ca sa imi intineresc tenu'. Si ce daca?! Poate ca cineva ar crede,desi as fi scris aia doar pt. amuzamentul meu si poate si al celor care ar citi postul.
Sincera sa fiu am facut postul asta ca sa pot lamuri(pe mine si pe altii) o data si pentru totdeauna de ce am facut blogul asta si sper sa fie destul de concis,ca scurt in niciun caz nu e.


See ya! :]

A'ncercat usa cu nasu'...

Nyehehe...luni dimineata m-am trezit cu gandul ca trebuie sa scriu ceva pe aici. Zis si facut! Ma ridic,fac un dus,mananc ceva,alea,alea... ma duc in camera aprind Pc-ul... STAI ASA! Care PC? Sunt la bunica,vai de mine,nu pot sa scriu pe blog,...ce tragedieee!!(eram sarcastica...) Da...pana la urma chiar eram la bunica,...o scuza buna pt.a sta departe de pc,cu nasu'n carte si afara pana cand mi se nazareste mie ca ar trebui sa ajung acasa... Eh.. asa am facut si miercuri(sau marti? nici nu mai stiu ce zi era...). Am mers la repetitii la Foom asa,cum fac de fiecare data,din lipsa de ocupatie... Canta,canta,canta,canta,canta.... si termina,intr-un final,de cantat. Eh... Toata lumea se aduna... Era inca zi,terminasera mai repede decat de obicei...nu mai retin care avea nush ce problema,..in fine,fiecare cu ale sale. Si deci eu,cu Eve si Laura mergem din sala,cu ideea de a iesi afara.Usa era inchisa,bineinteles(cu cheia!!). Eve prima(cea mai dornica de iesit afara),Laura a doua(la vreo 20 de pasi in spatele Evelinei) si eu.. ultima(la vreun sfert de coridor in spatele lor). **Tin sa spun ca de la jumatatea coridorului incolo se vedea clar ca usa era inchisa. Dar m-am avantat cu capul inainte si nu am reusit sa fac "prezentarea" locului cu prisosinta. Asa deci... In spate la "Casa de (in)cultura" sunt cateva intrari(wtv..). Noi o folosim pe ultima,ca e mai simplu. Eh acolo avem asa: o usa alba(nu-i lemn... banuiesc ca-i "termoplant",in fine... conteaza??),o usa maro inchis,si dupa aia intri in coridoru' la care m-am oprit mai sus. Oarecum teatru fiind,e destul de intuneric inauntru. Si amu ca stiti si voi cam cum arata locul faptei sa continuam.** Si deci... Eve vorbea cu noi(uitandu-se in fata),noi vorbeam cu ea,si ne indreptam toate spre uimitoarea usa inchisa. Eh... am avut (ne)norocul ca "fruntasa" de pe coridorul respectiv sa nu stie asta,si nici restul(adica eu si Laura). Nu trece mult timp si auzim in fata noastra *-BUFF!!-* si o vedem pe Evelin pe jos. Mi-am dat seama ce s-a intamplat si am inceput sa rad tinandu-ma de burta. Adevarat,biata de ea nu vazuse ca usa e inchisa si a cam incercat sa deschida usa cu nasul. Ehe... am cam ras de ea chiar si cand am ajuns acasa... Si apoi...cum sa nu razi,cand te gandesti ca se vedea destul de clar ca usa aia e inchisa(si nu cu cheia,ca oricum era inchisa si asa...)! =)))